Un koan este o scurta povestioara tipica pentru budismul zen.Un koan nu poate fi inteles prin ratiune, ci doar prin intuitie.Aceste povestioare zen sunt anecdote si sunt deseori inspirate din viata unei figuri marcante a istoriei budismului zen.
Koanurile exista de foarte mult timp, si au inceput sa fie culese incepand cu secolul 12. De obicei un koan este subiectul unei meditatii. Intentia nu este interpretarea povestioarei, ci patrunderea ei cu ajutorul intuitiei pentru apropierea de zazen.
Yamaoka Tesshu, un tanar invatacel zen, vizita un maestru dupa altul. Asa a ajuns la Dokuon din Shokoku. Dorind sa arate cat este de invatat i-a spus: „Mintea, Buddha si fiintele sensibile, pana la urma nu exista. Adevarata natura a fenomenelor este goliciunea. Nu exista realizare, nu exista iluzie, nu exista intelepciune si nu exista mediocritate. Nu exista darnicie si nimic ce trebuie primit.”
Dokuon fuma linistit si nu spunea nimic. Dintr-o data la pocnit pe Yamaoka cu pipa, iar acesta s-a infuriat.
“Daca nu exista nimic”, a spus Dokuon, “ de unde vine aceasta furie?”
Gasan statea la marginea patului lui Tekisui trei zile inainte ca acesta sa paraseasca aceasta viata. Tekisui il alesese deja ca successor.
Recent arsese un templu, iar Gasan ii reconstruia structura. Tekisui l-a intrebat: “Ce o sa faci cand o sa termini de construit templul?”
“Dupa ce iti trece boala, vrem sa vorbesti acolo” i-a raspuns Gasan.
“Presupunand ca nu traiesc pana atunci?”
“Atunci o sa gasim pe altcineva,” a adaugat Gasan.
“Presupunand ca nu puteti gasi pe altcineva” a continuat Tekisui.
Gasan a raspuns: “Nu mai pune intrebari dinastea stupide. Adormi pur si simplu.”
Maestrii zen ofera si discutii personale discipolilor. In timp ce maestrul si discipolul discuta, nimeni nu mai are voie sa intre in camera.
Mokurai, un maestro zen din templul Kennin din Kyoto, obisnuia sa discute cu negustori si vanzatori de ziare, la fel cum vorbea cu discipolii. Un anumit fierar analfabet, obisnuia sa vina, sa puna intrebari stupide, sa bea ceai si sa plece.
Intr-o zi in care Mokurai dorea sa ofere o discutie privata unui discipol, acest fierar a venit. Mokurai l-a rugat sa astepte afara, dar acesta a spus:
“Inteleg ca esti un Buddha viu, dar pana si Buddha de piatra din temple nu refuza niciodata pe nimeni. De ce sa fiu eu atunci o exceptie?”
Mokurai s-a intalnit cu un nou discipol.
Si daca tot veni vorba de temple buddhiste iata intai o lista cu temple buddhiste din toata lumea. Mai multe puteti afla si pe http://www.buddhist-temples.com/, despre temple buddhiste, ce se face acolo, cum si unde pot sa fie vizitate, etc.
Tangen studiase cu Sengai inca din copilarie. Cand a implinit 20 de ani, a vrut sa isi paraseasca invatatorul pentru a face studii comparate, dar Sengei nu i-a dat voie. De fiecare daca cand Tangen aducea vorbe despre asta, Sengai il pleznea peste cap.
In final Tangen l-a rugat pe unul dintre fratii mai mari sa obtina permisia de a pleca. Acesta a reusit, si i-a spus lui Tangen: “Totul este aranjat, astfel incat sa pleci indata.”
Tangen s-a dus la Sengai pentru a-i multumi pentru permisie, insa Sengai nu a facut decat sa il plezneasca din noi peste cap.
Tangen s-a dus din nou la fratele mai mare. Acesta a spus: “Nu este nicio problema. Nu se poate ca Sengai sa iti dea voie, pentru ca apoi sa se razgandeasca. O sa ii atrag atentia asupra acestui fapt.”
Sengai i-a spus apoi: “Nu mi-am retras acrodul. Am vrut doar sa ii mai dau o palma, caci atunci cand se va intoarce va fi iluminat si nu voi mai avea ocazia.”
Pentru toti cei care isi doresc sa aiba parte de putina liniste intr-un templu buddhist, acest lucru se poate aici:
Oferta este pentru un templu in Thailanda, iar profitul se duce in contul unei fundatii. Se poate alege durata sederii si exista chiar si cateva excursii care se pot face in zona. Dar practic, majoritatea timpului va fi petrecut ca un calugar buddhist.
Maestrul Zen Gisan l-a rugat pe unul dintre invatacei sa ii aduca o galeata cu apa pentru a-i raci baia. Invatacelul a facut acest lucru si apoi a aruncat putinul de apa ramasa pe jos. “Tantalaule!” a exclamat Gisan, “ de ce nu ai dat restul de apa plantelor? Ce drept ai tu sa irosesti un strop de apa in acest templu?”
In acel moment tanarul invatacel a fost iluminat si si-a schimbat numele in Tekisui, ceea ce inseamna strop de apa.
Cand Eshun, calugarita Zen, trecuse de saizeci de ani si era pe cale sa paraseasca lumea aceasta, a rugat niste calugari sa stranga lemne si sa faca o gramada in curte.
Stand hotarata in centrul gramezii funerare, i-a rugat sa aprinda focul.
“Oh, calugarita” a strigat un calugar “este fierbinte acolo?”
“Acest lucru poate preocupa doar o persoana proasta ca tine,” a raspuns Eshun din mijlocul flacarilor.
Suiwo, discipolul lui Hakuin, era un bun invatator. Intr-o vara a venit un elev dintr-o insula din sudul Japoniei.
Suiwo i-a dat problema “Asculta sunetul unei singure maini care bate din palme.”
Elevul a ramas trei ani, fara sa treaca testul. Intr-o seara a venit plin de lacrimi la Suiwo. “Trebuie sa ma intorc in sud. Sunt plin de rusine si penibilitate”, a spus, “pentru ca nu pot sa rezolv problema.”
“Mai asteapta o saptamana si mediteaza in continuu” a recomandat Suiwo. Dar elevul nu a fost iluminat. “Mai incearca o saptamana” a spus Suiwo. Elevul l-a ascultat, dar degeaba.
“Inca o saptamana”. Dar fara efect. “Elevul exasperat l-a rugat insistent pe Suiwo sa ii dea drumul, insa acesta a mai cerut inca 5 zile. Dar fara efect. Apoi a spus “Mai mediteaza trei zile, si daca atunci nu te iluminezi, ar fi mai bine sa te sinucizi.”
A doua zi elevul a fost iluminat.
Un calugar l-a intrebat pe Tozan: “ Ce este Buddha?”
Tozan a raspuns: “Trei kilograme de panza.”