Maestrul Zen Gisan l-a rugat pe unul dintre invatacei sa ii aduca o galeata cu apa pentru a-i raci baia. Invatacelul a facut acest lucru si apoi a aruncat putinul de apa ramasa pe jos. “Tantalaule!” a exclamat Gisan, “ de ce nu ai dat restul de apa plantelor? Ce drept ai tu sa irosesti un strop de apa in acest templu?”

In acel moment tanarul invatacel a fost iluminat si si-a schimbat numele in Tekisui, ceea ce inseamna strop de apa.

Suiwo, discipolul lui Hakuin, era un bun invatator. Intr-o vara a venit un elev dintr-o insula din sudul Japoniei.

Suiwo i-a dat problema “Asculta sunetul unei singure maini care bate din palme.”

Elevul a ramas trei ani, fara sa treaca testul. Intr-o seara a venit plin de lacrimi la Suiwo. “Trebuie sa ma intorc in sud. Sunt plin de rusine si penibilitate”, a spus, “pentru ca nu pot sa rezolv problema.”

“Mai asteapta o saptamana si mediteaza in continuu” a recomandat Suiwo. Dar elevul nu a fost iluminat. “Mai incearca o saptamana” a spus Suiwo. Elevul l-a ascultat, dar degeaba.

“Inca o saptamana”. Dar fara efect. “Elevul exasperat l-a rugat insistent pe Suiwo sa ii dea drumul, insa acesta a mai cerut inca 5 zile. Dar fara efect. Apoi a spus “Mai mediteaza trei zile, si daca atunci nu te iluminezi, ar fi mai bine sa te sinucizi.”

A doua zi elevul a fost iluminat.

Un calugar pe nume Seizai, i-a spus lui Sozan:  “Sunt singur si sarac. Il rog pe invatatorul meu sa arunce asupra mea milostenia si salvarea.”

Sozan a spus: “Acarya Seizai!”

“Da, domnule?” a raspuns Seizai.

Sozan a continuat: “Cineva a baut trei vase de vin de Haku, dar spune ca nici nu si-a umezit buzele.”

Intr-o zi Hofuku le-a spus discipolilor:

“Cand cineva trece prin spatele templului, el se intalneste cu Chang si Li, dar nu il vede pe niciunul in fata sa. De ce? Care dintre cele doua drumuri este mai bun?”

Un calugar a raspuns: “Ceva trebuie sa fie gresit cu vazul. Nimic nu se castiga fara vaz.”

Maestrul l-a certat pe calugar, spunand: “Stupid! Templul este mereu in acest fel.”

Calugarul a continuat: “Daca nu era templul, ar fi trebui sa se vada ceva.”

Maestrul a incheiat: “Eu vorbesc despre templu si despre nimic altceva.”

Maestrul Zen Sengai avea multi invatacei. Unul dintre ei se trezea in noapte, sarea zidul templului si fugea in oras sa se distreze.

Sengai inspectand dormitoarele, si-a dat seama ca invatacelul lipsea si a gasit si locul in care a sarit zidul cu tot cu scaunul inalt pe care l-a folosit. Maestrul Zen Sengai a luat scaunul si s-a asezat in locul lui. Cand tanaraul s-a intors, nu stia ca acolo se afla Sengai si l-a calcat pe cap inainte sa sara pe pamant. Cand si-a dat seama ce a facut, a ramas fara vorba.

Maestrul Sengai i-a spus: “Dimineata este foarte racoare. Sa ai grija sa nu racesti.”

Invatacelul nu a mai fugit niciodata.

Goso a intrebat:

“Un bison iese din tarc. Capul, coarnele si cele patru picioare ies, dar de ce nu iese si coada?”

Kyogen a spus:

“Zen este ca un calugar care sta atarnat de dinti deasupra unei prapastii. Mainile lui nu au nicio creanga de care sa se poata tine, picioarele sale nu se sprijina de nicio craca, iar de sub copac un alt om il intreaba: ‘De ce a venit Boddhidharma din China in India?’ Daca calugarul nu raspunde, pierde intrebarea, si daca raspunde, cade si isi pierde viata. Ce sa faca in situatia asta?”