Buddha a spus: “Consider pozitiile imparatilor si regilor ca fiind egale cu cele ale firicelelor de praf. Privesc comorile de aur si pietre pretioase ca fiind gramezi de fiare si pietris. Vad cele mai fine robe de matase ca niste carpe. Vad imensitatea de lumi ale universului ca mici seminte ale unui fruct, si cel mai mare lac din India ca un strop de ulei pe piciorul meu. Consider invataturile lumii ca fiind iluziile unor magicieni. Cel mai minunat concept despre emancipare eu il vad ca fiind un model pe o patura intr-un vis, iar calea sfanta a celor iluminati ca flori ce apar in ochii cuiva. Meditatia o vad ca stalpul de sustinere al unui munte, nirvana ca un cosmar pe timp de zi. Privesc judecata binelui si al raului ca dansul incolacit al unui dragon, iar cresterea si caderea credintelor ca urme lasate de cele patru sezoane.

Maestrul zen Sekiso traia si invata pe muntele de sud, iar maestrul zen Kankei traia si invata pe muntele de nord. Intr-o zi un calugar a venit de la muntele de nord la cel de sud cautand sa invete.

Sekiso i-a spus: „Muntele meu de sud, nu este cu nimic mai bun decat muntele de nord.“

Calugarul nu a stiut ce sa raspunda. Cand s-a intors la Kankei si i-a spus povestea, Kankei a spus: “Ar fi trebuit sa ii spui ca sunt pregatit sa intru in nirvana oricand.”