Suiwo, discipolul lui Hakuin, era un bun invatator. Intr-o vara a venit un elev dintr-o insula din sudul Japoniei.

Suiwo i-a dat problema “Asculta sunetul unei singure maini care bate din palme.”

Elevul a ramas trei ani, fara sa treaca testul. Intr-o seara a venit plin de lacrimi la Suiwo. “Trebuie sa ma intorc in sud. Sunt plin de rusine si penibilitate”, a spus, “pentru ca nu pot sa rezolv problema.”

“Mai asteapta o saptamana si mediteaza in continuu” a recomandat Suiwo. Dar elevul nu a fost iluminat. “Mai incearca o saptamana” a spus Suiwo. Elevul l-a ascultat, dar degeaba.

“Inca o saptamana”. Dar fara efect. “Elevul exasperat l-a rugat insistent pe Suiwo sa ii dea drumul, insa acesta a mai cerut inca 5 zile. Dar fara efect. Apoi a spus “Mai mediteaza trei zile, si daca atunci nu te iluminezi, ar fi mai bine sa te sinucizi.”

A doua zi elevul a fost iluminat.

Goso a intrebat:

“Un bison iese din tarc. Capul, coarnele si cele patru picioare ies, dar de ce nu iese si coada?”

Joshu s-a adresat adunarii de calugari:

“Drumul Adevarat nu este dificil; dar nu ii place Relativul. Chiar si cand exista un pic de vorbe, ele sunt despre Relativ sau sunt despre Absolut. Acest batran calugar nu este in Absolut [referindu-se la el insusi]. Valorizati asta sau nu?”

Un calugar i-a spus: “Daca nu esti in Absolut, cum il poti judeca?”

Joshu a spus: “Nici asta nu stiu.”

Calugarul a continuat: “Onorabile, daca nu stii inca, cum poti sa spui ca nu esti in Absolut?”

Joshu a spus: “Intrebarile tale sunt eficiente. Incheie-ti slujba si pleaca.”

„Da-mi cea mai buna bucata de carne pe care o ai.“

„Tot ce am eu e cel mai bun“, a spus macelarul. „Nu poti sa gasesti ceva la mine ce nu e cel mai bun.“

Auzind aceste cuvinte, Banzan a atins iluminarea.

Un calugar l-a intrebat pe Kegon:

“Cum se intoarce un iluminat inapoi in lumea obisnuita?”

Kegon a raspuns:

“O oglinda sparta nu mai reflecta niciodata; florile cazute nu se mai intorc pe ramurele.”