Suiwo, discipolul lui Hakuin, era un bun invatator. Intr-o vara a venit un elev dintr-o insula din sudul Japoniei.

Suiwo i-a dat problema “Asculta sunetul unei singure maini care bate din palme.”

Elevul a ramas trei ani, fara sa treaca testul. Intr-o seara a venit plin de lacrimi la Suiwo. “Trebuie sa ma intorc in sud. Sunt plin de rusine si penibilitate”, a spus, “pentru ca nu pot sa rezolv problema.”

“Mai asteapta o saptamana si mediteaza in continuu” a recomandat Suiwo. Dar elevul nu a fost iluminat. “Mai incearca o saptamana” a spus Suiwo. Elevul l-a ascultat, dar degeaba.

“Inca o saptamana”. Dar fara efect. “Elevul exasperat l-a rugat insistent pe Suiwo sa ii dea drumul, insa acesta a mai cerut inca 5 zile. Dar fara efect. Apoi a spus “Mai mediteaza trei zile, si daca atunci nu te iluminezi, ar fi mai bine sa te sinucizi.”

A doua zi elevul a fost iluminat.

Hakuin, maestrul zen, obisnuia sa le povesteasca discipolilor despre o femeie batrana ce avea un magazin de ceai si o lauda pentru intelegerea ei despre Zen. Discipolii nu l-au crezut si s-au dus ca gaseasca ceainaria singuri.

Cand ii vedea cum vin, femeia isi dadea imediat seama daca au venit pentru ceai sau pentru a descoperi cunostintele ei despre Zen. Daca voiau ceai, ii servea cu mare placere, iar in al doilea caz ii invita in spatele tejghelei. Daca veneau ii lovea cu un lemn.

Noua din zece nu scapau de bataia ei.