Maestrii zen ofera si discutii personale discipolilor. In timp ce maestrul si discipolul discuta, nimeni nu mai are voie sa intre in camera.

Mokurai, un maestro zen din templul Kennin din Kyoto, obisnuia sa discute cu negustori si vanzatori de ziare, la fel cum vorbea cu discipolii. Un anumit fierar analfabet, obisnuia sa vina, sa puna intrebari stupide, sa bea ceai si sa plece.

Intr-o zi in care Mokurai dorea sa ofere o discutie privata unui discipol, acest fierar a venit. Mokurai l-a rugat sa astepte afara, dar acesta a spus:

“Inteleg ca esti un Buddha viu, dar pana si Buddha de piatra din temple nu refuza niciodata pe nimeni. De ce sa fiu eu atunci o exceptie?”

Mokurai s-a intalnit cu un nou discipol.

Maestrul Zen Sengai avea multi invatacei. Unul dintre ei se trezea in noapte, sarea zidul templului si fugea in oras sa se distreze.

Sengai inspectand dormitoarele, si-a dat seama ca invatacelul lipsea si a gasit si locul in care a sarit zidul cu tot cu scaunul inalt pe care l-a folosit. Maestrul Zen Sengai a luat scaunul si s-a asezat in locul lui. Cand tanaraul s-a intors, nu stia ca acolo se afla Sengai si l-a calcat pe cap inainte sa sara pe pamant. Cand si-a dat seama ce a facut, a ramas fara vorba.

Maestrul Sengai i-a spus: “Dimineata este foarte racoare. Sa ai grija sa nu racesti.”

Invatacelul nu a mai fugit niciodata.