Nan-in, un maestru japonez din era Meiji, a primit un profesor de universitate care dorea sa stie mai multe despre Zen.

Nan-in l-a servit cu ceai. A umplut cana vizitatorului si a continuat sa toarne.Profesorul a privit cum cana da pe afara pana cand nu a mai putut sa se abtina: “Este mai mult decat plina! Nu mai incape nimic!”

“La fel ca aceasta cana”, a spus Nan-in, “asa esti si tu plin de opinii si speculatii. Cum pot sa iti arat Zenul daca nu iti golesti intai cana?”

Hakuin, maestrul zen, obisnuia sa le povesteasca discipolilor despre o femeie batrana ce avea un magazin de ceai si o lauda pentru intelegerea ei despre Zen. Discipolii nu l-au crezut si s-au dus ca gaseasca ceainaria singuri.

Cand ii vedea cum vin, femeia isi dadea imediat seama daca au venit pentru ceai sau pentru a descoperi cunostintele ei despre Zen. Daca voiau ceai, ii servea cu mare placere, iar in al doilea caz ii invita in spatele tejghelei. Daca veneau ii lovea cu un lemn.

Noua din zece nu scapau de bataia ei.