Adăugat în 17.07.2009 de admin
In urma cu mult timp, in Japonia se foloseau lanterne de bambus si hartie cu o lumanare inauntru. Unui orb, care a vizitat un prieten, i s-a oferit o lanterna pentru drumul de intoarcere. “Nu am nevoie de lanterna” a spus el, “Intunericul sau lumina sunt acelasi lucru pentru mine.”
“Stiu ca nu ai nevoie de lanterna ca sa iti gasesti drumul” i-a raspuns prietenul, “dar fara lanterna e posibil ca cineva sa se loveasca de tine. E mai bine sa o iei.”
Orbul a luat lanterna si nici nu a trebui sa mearga departe pana cand cineva s-a lovit de el. El a stigat: “Ce faci? Nu te uiti pe unde mergi? Nu vezi lanterna asta?”
“Vezi ca ti s-a stins lumanarea…” I-a raspuns strainul.
Adăugat în 16.07.2009 de admin
Un maestru zen numit Gettan traia in ultima parte a erei Tokugawa. Obisnuia sa spuna: „Exista trei tipuri de discipoli: cei care impart Zenul cu altii, aceia care pastreaza templurile si mormintele, si apoi mai sunt sacii de orez si cuierele.”
Gasan a exprimat aceeasi idee. Cand invata sub indrumarea lui Teksini, invatatorul sau era foarte sever. Uneori il si batea. Alti invatacei nu suportau acest tratament si plecau. Gasan a ramas, spunand: “Un discipol prost se foloseste de influenta invatatorului. Un discipol obisnuit admira bunatatea invatatorului. Un discipol bun creste puternic sub disciplina invatatorului.
Adăugat în 15.07.2009 de admin
Maestrul Sekiso a spus: “Esti in varful unui stalp de 30 metri. Cum vei face inca un pas in fata?” Un alt maestru Zen stravechi a spus: ”Cel care sta pe stalpul de 30 metri nu a atins inca iluminarea. Inca un pas in fata si iti arunci corpul in 100.000 de universuri.”
Adăugat în 14.07.2009 de admin
Shoichi era un invatator Zen care avea un singur ochi, dar radia mereu. El era invatator in templul Tofuku. Ziua si noaptea templul era cufundat in liniste. Nu se auzea nici macar un singur sunet. Maestrul a interzis inclusiv recitarea de sutre. Invataceii lui nu aveau nimic altceva de facut, decat sa mediteze. Dupa ce maestrul a murit, o vecina a auzit sunetul clopotelor si recitalul de sutre. Asa a stiu ca Shoichi plecase.
Adăugat în 13.07.2009 de admin
Intr-o zi Hofuku le-a spus discipolilor:
“Cand cineva trece prin spatele templului, el se intalneste cu Chang si Li, dar nu il vede pe niciunul in fata sa. De ce? Care dintre cele doua drumuri este mai bun?”
Un calugar a raspuns: “Ceva trebuie sa fie gresit cu vazul. Nimic nu se castiga fara vaz.”
Maestrul l-a certat pe calugar, spunand: “Stupid! Templul este mereu in acest fel.”
Calugarul a continuat: “Daca nu era templul, ar fi trebui sa se vada ceva.”
Maestrul a incheiat: “Eu vorbesc despre templu si despre nimic altceva.”
Adăugat în 12.07.2009 de admin
Tosui era un maestru zen, ce parasise formalismele templelor pentru a trai sub un pod cu cersetorii. Cand a imbatranit, un prieten l-a ajutat sa isi castige existenta fara sa cerseasca. I-a aratat lui Tosui cum sa culeaga orez si cum sa faca otet din el, iar Tosui a facut acest lucru pana cand a murit.
In timp ce Tosui facea vin, unul dintre cersetori i-a dat o imagine a lui Buddha. Tosui a pus-o pe perete cu un semn langa ea. Pe semn scria:
Domnule Amida Buddha, aceasta camaruta este cam ingusta. Te pot lasa sa stai temporar. Dar nu te astepta sa te rog sa ma renasc in paradisul tau.
Adăugat în de admin
Maestrul Zen Sengai avea multi invatacei. Unul dintre ei se trezea in noapte, sarea zidul templului si fugea in oras sa se distreze.
Sengai inspectand dormitoarele, si-a dat seama ca invatacelul lipsea si a gasit si locul in care a sarit zidul cu tot cu scaunul inalt pe care l-a folosit. Maestrul Zen Sengai a luat scaunul si s-a asezat in locul lui. Cand tanaraul s-a intors, nu stia ca acolo se afla Sengai si l-a calcat pe cap inainte sa sara pe pamant. Cand si-a dat seama ce a facut, a ramas fara vorba.
Maestrul Sengai i-a spus: “Dimineata este foarte racoare. Sa ai grija sa nu racesti.”
Invatacelul nu a mai fugit niciodata.
Adăugat în 11.07.2009 de admin
Hakuin, maestrul zen, obisnuia sa le povesteasca discipolilor despre o femeie batrana ce avea un magazin de ceai si o lauda pentru intelegerea ei despre Zen. Discipolii nu l-au crezut si s-au dus ca gaseasca ceainaria singuri.
Cand ii vedea cum vin, femeia isi dadea imediat seama daca au venit pentru ceai sau pentru a descoperi cunostintele ei despre Zen. Daca voiau ceai, ii servea cu mare placere, iar in al doilea caz ii invita in spatele tejghelei. Daca veneau ii lovea cu un lemn.
Noua din zece nu scapau de bataia ei.
Adăugat în 10.07.2009 de admin
Un calugar l-a intrebat pe Joshu:
“Cu ce intentie a venit Boddhidharma in China?”
Joshu a raspuns: “Stejarul din gradina.”
Adăugat în de admin
Goso a intrebat:
“Un bison iese din tarc. Capul, coarnele si cele patru picioare ies, dar de ce nu iese si coada?”