Adăugat în 21.07.2009 de admin
Jiun, un maestru Shogun, era un cunoscator de sanscrita faimos din zona Tokugawa. Cand era tanar obisnuia sa conferentieze pentru fratii lui studenti.
Mama sa a auzit despre asta si i-a scris o scrisoare:
“Fiule, nu cred ca ai devenit un aderent al lui Buddha pentru a te transforma intr-un dicitonar ambulant pentru altii. Nu exista limita pentru informatie, comentariu, glorie si onoare. As prefera sa incetezi cu aceste conferentieri. Inchide-te intr-un templu mic intr-o parte izolata a muntelui. Ocupati timpul cu meditatie, caci aceasta este calea catre realizarea adevarata.”
Adăugat în 20.07.2009 de admin
Un calugar l-a intrebat pe maestrul Kemp: “Inteleg ca toti Buddha din tot universul intra pe singurul drum spre nirvana. Unde este acest drum?”
“Kempo a ridicat toaigul sau si a desenat un 1, dupa care a spus: “Aici este”.
Mai tarziu acest calugar s-a dus la Unmon pentru a-l intreba aceaiasi intrebare. Unmon intorcand evantaiul sau a spus: “Acest evantai va ajunge in cerul al 33lea, si va lovi nasul lui Sakea Devendra, cea mai mare zeitate in aceste ceruri. Este precum crapul imens al Marii de Est lovind cu coada sa un nor pentru a face ploaia sa cada jos.”
Adăugat în 19.07.2009 de admin
Un poet japonez a fost rugat sa compuna o poezie chinezeasca.
“Poezia obisnuita chinezeasca are patru versuri”, a explicat el. “Primul vers contine faza initiala; a doua continuarea acestei faze; al treilea pleaca de la acest subiect si incepe unul nou; iar al patrulea le aduce pe celelalte trei impreuna. Un cantec popular din Japonia evidentiaza acest lucru:
Doua fiice ale unui negustor de matase traiesc in Kyoto.
Una are 20 de ani, iar cealalta 18.
Un soldat poate sa omoare cu sabia sa.
Dar aceste fete nimicesc barbatii cu ochii.
Adăugat în 18.07.2009 de admin
Maestrul Basho le-a spus discipolilor: “Daca aveti toiagul, o sa vi-l dau. Daca nu aveti toiagul, o sa vi-l iau!”
Adăugat în 17.07.2009 de admin
In urma cu mult timp, in Japonia se foloseau lanterne de bambus si hartie cu o lumanare inauntru. Unui orb, care a vizitat un prieten, i s-a oferit o lanterna pentru drumul de intoarcere. “Nu am nevoie de lanterna” a spus el, “Intunericul sau lumina sunt acelasi lucru pentru mine.”
“Stiu ca nu ai nevoie de lanterna ca sa iti gasesti drumul” i-a raspuns prietenul, “dar fara lanterna e posibil ca cineva sa se loveasca de tine. E mai bine sa o iei.”
Orbul a luat lanterna si nici nu a trebui sa mearga departe pana cand cineva s-a lovit de el. El a stigat: “Ce faci? Nu te uiti pe unde mergi? Nu vezi lanterna asta?”
“Vezi ca ti s-a stins lumanarea…” I-a raspuns strainul.
Adăugat în 16.07.2009 de admin
Un maestru zen numit Gettan traia in ultima parte a erei Tokugawa. Obisnuia sa spuna: „Exista trei tipuri de discipoli: cei care impart Zenul cu altii, aceia care pastreaza templurile si mormintele, si apoi mai sunt sacii de orez si cuierele.”
Gasan a exprimat aceeasi idee. Cand invata sub indrumarea lui Teksini, invatatorul sau era foarte sever. Uneori il si batea. Alti invatacei nu suportau acest tratament si plecau. Gasan a ramas, spunand: “Un discipol prost se foloseste de influenta invatatorului. Un discipol obisnuit admira bunatatea invatatorului. Un discipol bun creste puternic sub disciplina invatatorului.
Adăugat în 15.07.2009 de admin
Maestrul Sekiso a spus: “Esti in varful unui stalp de 30 metri. Cum vei face inca un pas in fata?” Un alt maestru Zen stravechi a spus: ”Cel care sta pe stalpul de 30 metri nu a atins inca iluminarea. Inca un pas in fata si iti arunci corpul in 100.000 de universuri.”
Adăugat în 14.07.2009 de admin
Shoichi era un invatator Zen care avea un singur ochi, dar radia mereu. El era invatator in templul Tofuku. Ziua si noaptea templul era cufundat in liniste. Nu se auzea nici macar un singur sunet. Maestrul a interzis inclusiv recitarea de sutre. Invataceii lui nu aveau nimic altceva de facut, decat sa mediteze. Dupa ce maestrul a murit, o vecina a auzit sunetul clopotelor si recitalul de sutre. Asa a stiu ca Shoichi plecase.
Adăugat în 13.07.2009 de admin
Intr-o zi Hofuku le-a spus discipolilor:
“Cand cineva trece prin spatele templului, el se intalneste cu Chang si Li, dar nu il vede pe niciunul in fata sa. De ce? Care dintre cele doua drumuri este mai bun?”
Un calugar a raspuns: “Ceva trebuie sa fie gresit cu vazul. Nimic nu se castiga fara vaz.”
Maestrul l-a certat pe calugar, spunand: “Stupid! Templul este mereu in acest fel.”
Calugarul a continuat: “Daca nu era templul, ar fi trebui sa se vada ceva.”
Maestrul a incheiat: “Eu vorbesc despre templu si despre nimic altceva.”
Adăugat în 12.07.2009 de admin
Tosui era un maestru zen, ce parasise formalismele templelor pentru a trai sub un pod cu cersetorii. Cand a imbatranit, un prieten l-a ajutat sa isi castige existenta fara sa cerseasca. I-a aratat lui Tosui cum sa culeaga orez si cum sa faca otet din el, iar Tosui a facut acest lucru pana cand a murit.
In timp ce Tosui facea vin, unul dintre cersetori i-a dat o imagine a lui Buddha. Tosui a pus-o pe perete cu un semn langa ea. Pe semn scria:
Domnule Amida Buddha, aceasta camaruta este cam ingusta. Te pot lasa sa stai temporar. Dar nu te astepta sa te rog sa ma renasc in paradisul tau.