Maestrul Zen Sengai avea multi invatacei. Unul dintre ei se trezea in noapte, sarea zidul templului si fugea in oras sa se distreze.
Sengai inspectand dormitoarele, si-a dat seama ca invatacelul lipsea si a gasit si locul in care a sarit zidul cu tot cu scaunul inalt pe care l-a folosit. Maestrul Zen Sengai a luat scaunul si s-a asezat in locul lui. Cand tanaraul s-a intors, nu stia ca acolo se afla Sengai si l-a calcat pe cap inainte sa sara pe pamant. Cand si-a dat seama ce a facut, a ramas fara vorba.
Maestrul Sengai i-a spus: “Dimineata este foarte racoare. Sa ai grija sa nu racesti.”
Invatacelul nu a mai fugit niciodata.